Sarbatoarea de Craciun

      Iarna…Norii incepeau sa cearna stelute argintii.Cerul,ca un imens policandru,privea din imparatia lui cum pe pamant domnea fericirea.Brazii erau imbracati in cojoace albe de nea.Zapada s-a asternut prin vai ca o mantie stralucitoare,ascunzandu-se de soare.Un sirag de saniute aluneca pe derdelus.Geamurile erau impodobite cu inimi de gheata.

     Ziua de dinaintea Ajunului…Seara s-a instalat peste oras.In casa noastra domnea mirosul parfumat de cozonaci si parfumul proaspat de brad.Tocmai am terminat scrisoarea catre Mos Craciun.M-am imbracat frumos in pijamale si m-am pregatit sa ma asez in pat.

     -Hey,tu,s-a auzit o voce subtire si pitigaiata.

     M-am intors surprinsa si am observat ca in spatele meu se afla un micut omulet imbracat in hainute verzi si pantofiori din lemn.

     -Cine esti tu?am intrebat eu deloc speriata de prezenta noului vizitator.

     -Sunt un spiridus.Am venit pentru ca am nevoie de ajutorul tau.Craciunul e in pericol.

     -De ce ar trebui sa fie in pericol?am zis eu nedumerita.

     -Mos Craciun…e grav bolnav.Nu poate imparti cadouri copiilor.

     -Ei bine,imi pare rau pentru el.Ce treaba am cu asta?

     -Trebuie sa ne ajuti.Cu ajutorul tau,toti prichindeii isi vor primi darurile.

     -Stai putin.Nu mai inteleg nimic.De ce tocmai eu ar trebui sa va ajut?Sunt milioane de copii in lumea asta,iar voi m-ati ales tocmai pe mine.

     -A fost alegerea Mosului.A spus ca iti va explica tot cand vei ajunge la el acasa.

     -Nu pot sa plec asa,pur si simplu.Ce vor crede parintii mei?

     -Stai linistita.Ma ocup eu de asta.Vii sau nu cu mine?

     -Nu stiu ce sa fac,am spus nedumerita.

     -Soarta Craciunului se afla in mainile tale.

     -Bine,daca nu am de ales…

     -Renii ne asteapta afara.Haide.

     Impreuna cu spiridusul ne-am urcat in sanie si in cateva ore am ajuns la casa Mosului.Am intrat inauntru si l-am gasit pe batran asezat in fotoliu in fata focului.

     -In sfarsit sunteti aici.Claudia,vino langa mine.

     -Mos Craciun,astept o explicatie.De ce m-ai ales tocmai pe mine pentru a imparti darurile copiilor?

     -Of copila Mosului…Sunt foarte bolnav.Te-am urmarit in tot acest an si am observat ca ai devenit o fetita foarte cuminte si silitoare.Am considerat de cuviinta sa iti incredintez tie aceasta responsabilitate.

     -Cum trebuie sa procedez?

     -Mergi impreuna cu ajutoarele mele in atelier.Veti impacheta,jucariile care au ramas.Dupa aceea,renii te vor conduce la fiecare casa unde tu vei arunca cadourile pe horn.

     -Cum voi sti ce dar trebuie sa dau fiecarui copil?

     -Pe hartia de imachetat este scrisa adresa.

     -Mosule,nu cred ca sunt eu cea mai potrivita pentru a duce la capat aceasta sarcina.

     -Claudia,copila,de ce nu  vrei sa ai incredere in propiile puteri?Daca nu ai fi in stare sa faci ce te rog,nu te-as fi ales pe tine.Asa ca nu mai pierde vremea si treci la treaba.Timpul e pretios.

     M-am dus cu spiridusii in atelier si am vazut milioane de cadouri.Am observat niste lucruri magnifice,printre care o cutiuta muzicala care a apartinut Reginei Elizabetha a Angliei,un siret ce dansa exact ca un sarpe atunci cand sufli din fluier,un elicopter care se conducea singur si raspundea la comenzi vocale,un pix cu care daca desenezi,lucrul de pe foaie se ridica si devenea real.

     Am muncit toti umar la umar si in cateva ore totul a fost imachetat si pus in sanie.

     -Ne pregatim de decolare.Claudia,urca-te in sanie,a zis autoritar Rudolph.

     -Nu stiu sa conduc o sanie.

     -Nu e nevoie sa conduci tu.Haide.

     M-am urcat si toata noapte m-am furisat pe casele oamenilor impartind cadouri.A fost o seara obositoare,dar in acelasi timp de neuitat.Nu mi-am inchipuit vreodata ca voi ajunge sa fac asa ceva.

     La ivirea zorilor,ne-am intors inapoi la casa Mosului,pe care l-am gasit intr-o stare deplorabila.Se simtea foarte rau.

     -Copila mea,simt cum sfarsitul mi se apropie.

     -Haide Mosule,nu mai dramatiza atat.Te asigur eu ca vei mai trai multi ani de acum inainte.

     -Nu…In curand nu voi mai fi printre voi.Stiu eu ce zic.Inainte sa imi dau ultima sulfare,vreau sa iti incredintez tie sarcina de a imparte copiilor din intreaga lume cadouri in fiecare an.De asemenea,toate bunurile ce imi apartin,vor fi ale tale.

     -Nu poti vorbi serios,am zis eu asezandu-ma langa batran.

     -Niciodata nu am vorbit atat de serios.Acum as vrea sa raman singur.Nu vreaau sa vedeti cum puterile ma parasesc incetul cu incetul.

     -Mosule,dar cu mine cum ramane?Mi-am indeplinit misiunea data de tine.Parintii cred ca sunt ingrijorati.

     -Da,am uitat de aspectul acesta.Renii te vor duce acasa.Poftim!Ia aceasta esarfa.De cate ori vei vrea sa te intorci aici,flutur-o prin aer.Pe masa din atelier mai gasesti un cadou.Cred ca pe acela l-ai uitat.

     Acestea fiind spuse,Mosul si-a dat ultima suflare.Cu tristete in suflet,m-am dus sa vad al cui dar l-am uitat si am observat cu surprindere ca e pentru mine.L-am luat si am plecat acasa in sania trasa de reni.

     Cand am ajuns,mama si tata erau in camera lor.Probabil ca nici nu au observat ca am lipsit.Obosita si cu mintea plina de ganduri,m-am trantit in pat si am adormit instantaneu.

***

     A mai trecut un an.Peste o saptamana vin sarbatorile de iarna..Am uitat intamplarile de anul trecut,pana cand prietena mea mi-a spus ca a terminat scrisoarea pentru Mos Craciun.

     Uitasem complet.M-am dus in curte,am fluturat esarfa si sania trasa de reni a aterizat in cateva secunde.

     -Ce mai faci Claudia?Esti pregatita pentru o noapte lunga de impartit cadouri?

     -Bineinteles Rudolph,am zis eu urcandu-ma in sanie.Sa-i dam drumul!

     M-am dus la atelierul Mosului,unde toate cadourile erau aproape gata.

     -Ati pregatit toate coleturile?i-am intrebat eu pe spiridusi.

     -Da,numai ca inainte sa ajungi,am gasit un dar langa semineu,pe care nu l-am pregatit noi.

     -Aratati-mi-l!Unde l-ati pus?

     -Cauta-l langa brad.

     O cutiuta impachetata frumos cu numele meu scris pe ea,se afla sub bradut.De aceasta era lipita o scrisoare de la Mos Craciun.

Draga Claudia,

     Vreau sa iti spun ca iti multumesc ca faci treaba in locul meu.Tin sa te informez ca de anul viitor nu vei mai fi nevoita sa faci asta.Sotia mea,Craciunita,a aflat abia acum,din pacate,de moartea mea si se intoarce maine de la rudele sale.Probabil ca te intrebi cum iti adresez aceasta scrisoare,atata timp cat eu sunt mort.Ei bine…E o poveste lunga.Nu cred ca are sens sa ti-o explic.As vrea sa ii duci acest pachet unui vechi prieten,care locuieste in muntii de langa aceasta casuta.O sa observi multe lucru surprinzatoare la el.E un om special,sunt sigur ca o sa-ti placa.De asemenea,alaturi ti-am pregatit si tie un cadou.Stiu ca ti-ai dorit mult acel lucru.Asta e tot ce am dorit sa iti comunic.Te pup.

Cu drag,Mosul

     Dupa ce am terminat de citit scrisoarea,am ramas profund impresionata.Ceva nu imi era clar.Cine era acel prieten misterios al batranului?Nu era decat un singur mod de a afla.

***

     Noaptea a trecut,iar eu,cu ajutorul renilor am impartit pentru a-2-a oara cadouri copiilor.Mai aveam doar un singur lucru de indeplinit:sa il vizitez pe acel barbat.

     M-am dus in muntii de langa casuta si l-am cautat.Nu mi-a fost greu sa-l gasesc.

     -Tu esti Claudia?m-a intreba el pe un ton serios.

     -Da,am raspuns putin speriata.

     -Am fost anuntat ca vei veni sa-mi aduci ceva din partea raposatului meu prieten.

     -Asa este.Ti-a trimis acest pachet.

     -Multumesc.

     M-am intors,insa o intrebare mi se infiripa in gand pentru acest strain.

     -Inainte sa plec,as avea ceva sa-ti spun.

     -Nu obisnuiesc sa raspund la intrebari din partea necunoscutilor.Daca tot ai venit pana aici,ma poti intreba.

     -In scrisoare lasata de catre Mos Craciun,mi-a spus ca te caut si sa iti las acest cadou.M-a informat de asemenea ca voi observa multe lucruri ciudate la tine.Poate ma poti lamuri tu in privinta acestui aspect.

     Barbatul a ramas cateva secunde pe ganduri.Parea surprins de ce i-am spus.

     -Da,asa este.Pot face multe lucruri.Stiu o formula magica pentru a dubla numarul de zile dintr-o vacanta.O data,din cauza mea,un grup de gaste de o specie foarte rara,a intrat in greva migrarii,pentru a protesta impotriva mediului inconjurator.Era sa o omor din greseala pe insasi Craiasa Zapezilor.

     -O cunosti pe Craiasa Zapezilor?am intrebat eu socata.

     -Bineinteles ca o cunosc.

     -Cum reusesti sa faci aceste lucruri?

     -Cu ajutorul unei voci pe care o aud doar iarna.Aceasta imi spune tot felul de lucruri,iar cand le aud,corpul actioneaza fara vointa mea.O data unui copil i-am facut un cucui in forma de trifoi cu 4 foi,altuia i-am facut aripi.Tot din vina mea,unui om i s-a schimbat culoarea parului,a nasului,a pielii…Stiu ca toate aceste lucruri pot parea amuzante,dar de fapt sunt foarte grave.Asa ca in fiecare an,ma mut aici,in munti,unde nu vine nimeni.Astfel in acest mod nu ranesc pe nimeni.

     -E un lucru foarte ciudat.Mi-am facut datoria acum.Poate ne vom revedea intr-o zi.La revedere.

***

A trecut o saptamana.Toate aceste intamplari mi-au dat de gandit,dar mai ales m-au facut sa cred in existenta Mosului si in spiritul Craciunului.Nu voi uita acesti ultimi 2 ani,in care am avut parte de cel mai frumos Ajun de Craciun.