Sfarsit de clasa a-8-a…Ultima zi petrecuta alaturi de colegii cu care am crescut,in scoala in care m-am format.Azi se sfarseste o alta etapa pentru mine.E timpul sa mai dau o fila in cartea vietii mele.Nu voi mai simti mirosul vopselei proaspete la inceput de an,nu voi mai auzi sfaturile pline de adevar ale profesorilor.Refuz sa vad realitatea asa cum este:nu mai sunt copilul ce pasea sfios pentru prima data in scoala.Mereu imi zic ca trebuie sa privesc inainte si sa renunt in a ma uita in trecut.Acum viitorul meu este intrarea la liceu.Inca din clasa a-V-a imi doresc sa intru la Liceul Pedagogic si ma voi stradui sa-mi indeplinesc visul.
Cu toate ca nu mai sunt copil,sufletu-mi va ramane pueril atata timp cat imi doresc eu.
***
A sosit si ziua de 15 Septembrie...Ma aflam in curtea liceului pe care mi l-am dorit.Ma simteam atat de mandra,dar in acelasi timp speriata.Am auzit de la prietena mea,care e in clasa a-X-a,ca unii profesorii nu erau deloc amabili cu ea si colegii ei.Gandurile imi rascoleau mintea si simteam o emotie pe care nu mi-o puteam explica.
De cateva secunde a inceput o ploaie salbatica,o ploaie furtunoasa cu stropi mari si grei.Simteam cum picaturile cadeau pe fata-mi ingandurata.Apa se scurgea in suvoaie dulci ce se prelingeau pe fereastra.Umbrelele deschise de elevii adaposteau ganduri si franturi din vise.Cateva picaturi de ploaie au cazut in mana unei fetite de langa mine si au ramas prizoniere in pumnul ei pentru vecie.Se parea ca norii si cerul nu prea erau de partea noastra.
***
Ora 12:00.Festivitatea de inceput de an a luat sfarsit.Ma aflam intr-o sala de clasa ce imi parea uriasa.De emotie,aveam impresia ca obiectelor le cresteau maini si picioare,ca se inaltau deasupra mea,pregatite sa ma inhate.Stateam impreuna cu o adunatura de copii strainii,care la prima vedere mi-au parut a fi niste ciudati.
Dirigintele nostru era un barbat tanar,inalt,cu parul scurt si ochi enigmatici.Era profesor de limba si literatura romana.Parea un om exagerat de calm,insa sentimentul de a nu ma intelege cu el m-a speriat.Cred ca plecarea dirigintei mele in gimnaziu si acomodarea cu profesorul ce i-a luat locul m-a facut sa cred asta.Niciodata nu mi-a placut de el,desi aparentele erau poate altele.
-Dati-mi voie sa ma prezint,a spus acesta in timp ce se plimba printre bancile noastre.Ne studia cu o privire precum cea a unui vulture.Numele meu este Popescu Mihai si voi fi dirigintele vostru pe parcursul acestor 4 ani.Mariane,daca guma te ajuta sa te acomodezi mai bine cu noii colegii,sa stii ca nu ma deranjeaza.
La vorbele profesorului,clasa a izbucni in hohote de ras.Mi-a placut ca avea simtul umorului.
-Ma iertati domnule diriginte,a zis baiatul cu un suras pe buze,in vreme ce mergea sa arunce guma la cosul de gunoi.
-Stiti cum ne cheama?am indraznit sa intreb.
-Un diriginte trebuie sa stie tot despre elevii sai inca din prima zi.Tu esti Claudia,nu-i asa?
-Da,am raspuns eu.Incepeam sa nu mai vad in acest barbat un monstru cu 7 capete.
-De la ce scoala vii?
-De la scoala nr. 42,am spus eu aplecand capul.
-Cunosc si eu senzatia…Stiu cum e sa parasesti scoala in care ai petrecut cea mai frumoasa etapa a vietii:copilaria.Am fost si eu ca voi,dar am trecut peste asta.Cu ocazia aceasta,va spun un secret:la inceputul fiecarui an imi aduc aminte de perioada in care am fost licean si imi vine sa ma asez in banci alaturi de voi.Cu toate acestea,datoria ma obliga sa stau la catedra.Vreau sa vedeti in mine un prieten,nu un dusman.Acum va voi da la fiecare orarul si noile manuale,a schimbat rapid subiectul.
***
Seara…Stateam la lumina lampii si gandurile ma purtau in trecut.Oare cum a decurs prima zi la scumpa mea scoala?Simteam un sentiment de gelozie nejustificata pe elevii mai mici care au ramas in bancile gimnaziului.De ce ei se puteau bucura de inca de satisfactia ca sunt alaturi de profesorii mei dragi,iar eu nu?Imi venea sa las balta totul si sa ma intorc inapoi zburdand pe coridoarele scolii.Gandul ca ii voi putea vizita pe profesori,ma consola oarecum.Poate voi merge maine sa-i vad.Desi numai 3 luni au trecut de cand nu i-am vazut,sentimentul de dor a pus stapanire pe sufletul meu.
***
Ora de engleza…Profesoara a intrat in clasa cu catalogul precum un capcaun.
-Buna ziua elevi!Numele meu e Panait Valerica si in acest an faceti cu mine limba engleza.Sa nu va asteptati sa fiu prea indulgenta cu voi,doar pentru ca sunteti boboci.La ora mea daca stii,ai 10,daca nu,ai 3 sau 4.
,,Wow!,am gandit eu.Intotdeauna mi-a placut engleza,dar cu o asa profesoara…’’Gandul mi-a fost intrerup de glasul acesteia.
-Azi facem recapitulare.Sa vedem cine vine la tabla…Dima,iesi tu?Hai sa te vedem.
Noroc ca m-am priceput inca din clasele mici la aceasta materie si la tabla,in fata intregii clase,eram sigura de cunostintele mele.
-Bravo Dima!Imi place de tine.Iti pun nota 10 astazi.Vedeti?Luati exemplu de la colega voastra.
M-am dus inapoi la locul meu,mandra ca profesoara era multumita de mine.
Urmatoarea ora a fost cu dirigintele.Desi l-am cunoscut acum 2 zile,mi-a inspirat o infinita incredere.Simteam ca puteam discuta despre orice,el fiind gata sa ne asculte.
-Ora aceasta prefer sa ne cunoastem mai bine si sa lasam romana pe data viitoare.Ce spuneti?
Colegii erau incantati de decizia luata de diriginte.
-Vreau ca aceasta sa fie o ora in care sa va deschideti sufletele in fata mea.Imi puteti pune ce intrebari vreti voi.
-Domnule profesor,a intrebat colega mea de banca,cu care ma intelegeam foarte bine,de ce v-ati ales aceasta meserie?
-Buna intrebare Georgiana.Pai m-au determinat foarte multe lucruri…In principal dragostea pentru copii.
-Dumneavoastra nu aveti copii?a intreabat Miruna,o fata care mi se parea grozav de insuportabila,lucru care nu m-a surprins deloc.Mama sa era directoarea unui magazine de haine celebru din S.U.A.,iar tatal ei,om de afaceri.
-Nu,nu am Miruna,a zis dirigintele.In cateva secunde s-a schimbat la fata,facandu-se palid.Ar fi trebuit sa am,dar a murit la nastere impreuna cu sotia acum 2 luni.
Regrete si suspine ce vin din partea intregii clase au rasunat in incapere.Nu puteam sa cred!Vestea a venit ca un pumnal ce se infigea adanc in sufletul meu.Cu toate ca nu-l cunosteam pe diriginte foarte bine,nu puteam sa raman indiferenta cand vine vorba despre o nenorocire ca asta.
-Sa lasam lucrurile triste la o parte.Acum sa trecem la ceva mai placut.Vreau ca fiecare dintre voi sa-si faca o scurta caracterizare si sa ne povesteasca ce ganduri are in calitate de licean.
Sa-mi spun gandurile pe care le simtem in calitate de liceana?Pai as putea scrie un intreg roman.Totusi cand randul meu a sosit,am putut sa ma rezum la ce era mai important.
-Imi place sa descopar in unii dintre voi niste copii sufletisti.Ma bucura faptul ca nu va veti uita scoala in care v-ati petrecut intreaga copilarie si ca fosti vostri profesori vor ramane mereu in inimile voastre.Observ la voi fel de fel de caractere.Cred ca pe parcursul fiecarui an vom avea de invatat cate ceva de la cel de langa noi.Desi,poate vi se pare absurd,pana si eu am ce invata de la voi.
Odata cu aceste vorbe,clopotelul a anuntat sfarsitul orei.
-Sunteti liberi!a zis dirigintele,luand catalogul si iesind pe usa.
-Cum ti se par profesorii pe care i-am cunoscut pana acum?m-a intrebat Miruna.
-Mi se par destul de O.K.,am spus eu aruncandu-i Mirunei o privire indiferenta.
-Vad ca din primele zile te faci remarcata de catre profesorii.De exemplu de doamna de engleza.
-Nu e vorba ca ma fac remarcata de cineva.Pur si simplu imi place engleza si ma consider destul de pregatita incat sa iau note mari si la cel mai sever profesor.E vreo problema cu asta?
-Hmm,bineinteles ca nu!
***
Era ora 14:00.In drum spre casa,am trecut pe langa scoala.Am intrat cu pasi marunti.Elevii din clasele mai mici se uitau la mine plini de admiratie si sorbeau din priviri uniforma liceului pe care o purtam.In timp ce mergeam ingandurata spre secretariat,am dat nas in nas cu vechea mea colega,Mihaela.Ne-am imbratisat si am inceput sa povestim fiecare ce lucruri noi am descoperit la liceu.Apoi am mers la cancelarie sa-i intalnim pe fosti profesorii.Noroc ca era pauza si mai multi dintre ei se aflau acolo.Am vorbit cu doamna directoare,care ne-a intrebat cum ni se pareau profesorii si colegii,cu doamna de geografie,ce ne-a imbratisat si ne-a zambit vesela ca de obicei.Profesorul de fizica era din intamplare acolo(a iesit la pensie).Ne-a intrebat cum mai stam cu notele la fizica si chimie.Mai lipsea o persoana pe care nu am vazut-o:doamna profesoara de romana.Se parea ca nu a iesit inca de la ora.Am aflat ca era la VB in clasa.Am coborat la parter si am batut la usa.Am intrat speriate,cu pasi mici.Expresia surprinsa de pe fata dansei ne-a facut sa ne dam seama ca i-am facut o surpriza.Cei mici se holbau la noi cu ochii cat cepele,la uniformele noastre.Vorbareata ca de obicei,dornica de a afla mai multe,doamna de romana ne-a tinut de vorba aproximativ o ora.Apoi ne-am luat la revedere si am plecat fiecare in drumul ei,nu inainte sa promitem ca ne vom revedea.
***
Ora de geografie…
-Hey,mi-a dat un cot colega mea de banca.Vrei sa ne facem temele impreuna astazi?
-Mai bine vorbim in pauza…
-Ce faceti voi acolo,fetelor?ne-a intrerupt profesoara,care era o femeie in jur de 40 de ani.
Ne-am ridicat in picioare cu capul plecat.Nu-mi placea ca profesorii sa creada ca nu sunt o eleva cuminte.
-Stati jos!Sa nu se mai intample a-2-a oara.
Dupa terminarea orei,i-am zis colegei mele:
-Ce bine ca nu ne-a facut nimic.
-Stai linistita.Pare o femeie dura,dar e foarte sufletista.Stiu cate ceva despre fiecare profesor,de la sora mea,care e intr-a-X-a.
***
Ma aflam pe coridorul ce ducea catre laboratorul de romana.Mintea imi zbura cu totul in alta parte,ceea ce m-a facut sa dau din greseala peste un baiat.
-Scuza-ma,i-am spus eu,aplecandu-ma sa-mi iau cartile.Sunt cam aeriana in ultima vreme.
-Permite-mi sa te ajut,a zis amabil baiatul,luandu-mi cartile de jos.Ma numesc Cristi,sunt intr-a-XI-a B.
-Multumesc frumos.Eu ma numesc Claudia,si sunt in clasa a-IX-a,i-am zambit eu magulita lui Cristi.
-Aaa,un boboc…Ma bucur sa te cunosc.
-De asemenea.Daca nu te deranjeaza,as vrea sa plec.Nu imi place sa intarzii.
-Imi permiti sa te conduc?Unde ai ora?
-La laboratorul de romana.
-Aveti ora cu gladiatorul,a spus el facandu-mi din ochi.
-Poftim?l-am intrebat ridicand o spranceana.
-Asta e porecla profesorului de romana.Nu imi pot explica de ce elevii ii spun asa.Majoritatea profesorilor au porecle.De exemplu doamnei de engleza i se zice Turnul Eiffel,pentru ca e foarte inalta.Domnului de religie i se spune Mos Parintele,iar doamnei de desen Picasso.
La auzul acestei porecle un suras mi s-a instalat pe fata.Liceul nu era atat de rau,iar profesorii nu erau niste balauri ce arunca peste tot cu flacari.
-Multumesc ca m-ai insotit.Esti foarte amabil.Ne mai vedem,am spus eu,vrand sa intru in clasa.
-Stai…Imi poti da numarul tau de telefon?
Surprinsa de propunerea lui Crist,am ramas muta pret de cateva secunde.
-Poate alta data.Acum ma cam grabesc.
Am intrat in clasa.Am observat ca domnul diriginte ne-a luat-o inainte multora dintre noi.
-Haideti,grabiti-va.
Cand in sfarsit eram toti prezenti,profesorul a indraznit sa ni se adreseze:
-Inainte de a incepe ora propiu-zisa,am de facut un anunt.Vreau sa va pregatiti pentru balul bobocilor ce va avea loc la inceputul saptamanii viitoare.Nu vreau sa vad grosolanii si plangeri in ceea ca va priveste.Ne-am inteles?
In timp ce dirigintele palavragea despre nu stiu ce opera,eu nu imi puteam lua gandul de la Cristi.Ochii lui caprui imi erau intipariti in minte,de parca au aruncat o vraja asupra mea.
-Claudia,esti bine?m-a intrebat domnul diriginte.Pari ingandurata.
-Sunt bine,ma doare putin capul,am zis eu.
-Daca vrei,te poti duce la asistenta,sa-ti dea o pastila.
-Nu e nevoie,multumesc.Ma descurc.
-Bine,cum vrei,mi-a spus domnul profesor,privindu-ma atent pentru cateva secunde.
Restul orei am incercat sa ma concentrez la caracterizarea plicticoasa a personajului Ion din opera cu aceeasi nume,scrisa de L.Rebreanu.La sunetul clopotelului,colegii s-au repezit sa iasa din clasa
-Pentru ora viitoare,imi veti face finalul operei Ion,din perspectiva,in minim o pagina.Sa vedem pana unde va poarta imaginatia.Vreau sa imi confirmati prezenta voastra la balul bobocilor.Claudia,ramai putin!Restul sunteti liberi.Ia loc!mi-a spus acesta dupa ce s-a eliberat clasa.Pot spune ca am observat la tine o atitudine retinuta fata de mine.Sau ma insel?
-Cred ca va inselati,i-am raspuns domnului diriginte surprins.Poate ca am fost retinuta la inceput,ca oricare dintre colegii mei de altfel,dar acum nu mai sunt.
-Mi-ar placea sa cred ca esti sincera.
-Nu as avea de ce sa fiu altfel,i-am raspuns cu un ton cam indiferent.
-Claudia,nu are rost sa te prefaci de fata cu mine.Stiu ca in scoala generala nu ai avut o relatie bazata pe incredere cu fostul tau diriginte.Nu iti cer sa ma iubesti,iti cer doar sa ma lasi sa ma apropii de tine.Nici un profesor nu-i vrea raul elevului sau.Vreau ca peste ani sa ne intalnim pe strada si sa fii mandra ca m-ai avut pe mine ca diriginte.
-De unde stiti toate aceste lucruri?l-am intrebat cu ochii cat cepele de uimire.
-Un profesor stie tot ce se poate sti despre elevii sai.Acum te poti duce in clasa.Nu vreau sa ai probleme cu doamna ta de engleza.Fie vorba intre noi,e o femeie foarte acra.Nu-i prea are la inima pe copii de cand fata ei a lasat-o singura pentru a pleca cu iubitul in strainatate,acum 2 ani.
-Acum imi pot da seama de ce are aceasta atitudine.Multumesc pentru vorbele dvs. domnule diriginte.
M-a mangaiat pe cap cu blandetea unui parinte,apoi am plecat.Tot drumul catre sala de clasa m-am gandit la ce mi-a spus domn’ profesor.Vorbele lui m-au facut sa-mi dau seama ca e totusi un om atat de bun la suflet.Poate ca bebelusul care a murit la nastere l-a determinat sa-si aleaga meseria de profesor,pentru a putea fi inconjurat de copii.Am ajuns in fata clasei cu mintea inca la secventa de dinaintea.Am batut la usa si am intrat.
-Unde ai umblat domnisoara?Ai intarziat 10 minute.
-Ma iertati doamna profesoara.Am fost cu Gladiatorul,vreau sa spun cu domnul diriginte.
-Mda,vad ca a devenit o moda si in clasa voastra sa va porecliti profesorii.Treci la loc.Data viitoare sa nu se mai intample.
Mi-am aranjat in cea mai mare liniste posibila cartile si am incercat sa ma concentrez la noua lectie.
Timpul a trecut si orele s-au terminat.Impreuna cu Miruna,care spre ,,bucuria’’ mea s-a oferit sa ma insoteasca,am plecat in drum spre casa.La Casa Rosie am observat-o pe fosta mea profesoara de romana.
-Miruna,te superi daca nu te mai insotesc?am intrebat-o eu,bucuroasa in sufletul meu ca pot scapa de ea.
-Bineinteles ca nu,mi-a spus cu un fals zambet pe buze.
Am alergat ca sa o prind pe doamna profesoara care s-a bucurat sa ma vada.
-Buna Claudia.Imi pare bine sa te vad.
-Si mie.Va pot insoti?
-Desigur.Cu ocazia asta imi spui noutatile din liceu.
--Hmm,totul e foarte frumos.Saptamana viitoare avem balul bobocilor.Colegii mei sunt niste scumpi,iar cu profesorii…Eii,e mai greu,dar ma descurc.
-Cum te impaci cu dirigintele tau?Am auzit ca e domnul Popescu.
-Da,intr-adevar.Ce pot sa spun?E un om care stie cum sa ne patrunda la suflet.Pot spune ca imi e foarte simpatic.Numai ca discutia pe care am avut-o azi cu el…Stie niste lucruri pe care nu stiu de unde le-a aflat.
-Lucruri legate de domnul Nestian?Da,il cunosc foarte bine pe noul tau diriginte.Pot spune ca imi e chiar prieten.Am aflat cand m-am intalnit cu el ca esti eleva lui si i-am spus ca si eu ti-am fost profesoara.M-a rugat sa ii spun mai multe despre tine si mi-am dat drumul la gura cam mult.
-Da,poate nu trebuia sa-i spuneti aceste mici detalii.Apropo,ce mai face domnul Nestian?
-E foarte bine.Se acomodeaza cu boboci gimnaziului.Mai are multe de invatat.Poate treci sa-l vezi.S-ar simti foarte fericit.Stii,de la inceputul anului,nici unul dintre colegii tai nu l-a vizitat,lucru ce l-a intristat foarte mult.
-Da,voi trece chiar acum pe el,am spus eu,in timp ce intram in curtea scolii.
-Bine Claudia.Ne mai auzim.
Am plecat catre sala de sport fara tragere de inima,unde l-am vazut pe domnul diriginte ce juca volei cu niste copii.M-a vazut si s-a indreptat catre mine,lasandu-i pe prichindei sa joace singuri.M-a imbratisat cum nu am crezut niciodata ca o poate face.M-a bucurat ca era incantat de faptul ca ma vede.
-Sunt atat de bucuros ca cineva isi mai aduce aminte de mine.Stai jos si spune-mi cum te intelegi cu noii colegi,cum ti se pare noul diriginte,daca se poarta frumos cu voi…
-Sunt incantata.Domnul diriginte e un om de nota 20 si se poarta mai frumos decat ma asteptam.
-Da,se pare ca ti-a ajuns la inima mai repede decat am reusit eu.
Cateva secunde linistea s-a instalant intre noi.Puteam vedea cum domnului profesor ii parea oarecum rau ca nu ne-am atasat mai mult de el.
-Nu cred ca e cazul sa dramatizam.Trecutul trebuie lasat urma.Prezentul e cel asupra caruia trebuie sa ne concentram
-Domnule profesor,Stefan ne ia mingea.
-Vin imediat,a zis acesta,aruncandu-le o privire plictisita elevilor.
-Sa presupun ca ei sunt juniori gimnaziului?
-Da,presupui foarte bine.In viata unui om,atunci cand incepi sa cunosti mai bine persoanele,acestea te parasesc.Oamenii sunt trecatori.Asa cum vin,trebuie sa plece.
Am inteles foarte bine aluzia ce tocmai a facut-o domnul diriginte.I-am simtit regretul din voce.A lasat pe ascuns sa i se prelinga o lacrima pe sub ochelari.Ma simteam prost.Eu si colegii mei nu prea l-am asculatat,am crezut ca numai noi aveam dreptate.Sau poate ca dansul nu prea si-a deschis sufletul in fata noastra.
-Acum trebuie sa plec.Am foarte multe teme de facut,iar dvs. aveti treaba cu juniorii.Nu vreau sa va incurc.
-Nu ma incurci deloc.Dimpotriva,as fi foarte fericit daca ai mai ramane,dar daca ai treaba,nu te retin.
-Promit ca voi mai trece pe aici curand,am zis eu,parandu-mi rau ca l-am vizita la insistentele doamnei de romana.
M-a imbratisat a-2-a oara si mi-a urat succes,lucru la care nu m-am asteptat din partea dansului.La iesirea din sala am dat nas in nas cu doamna directoare,care venise pentru rezolvarea unei probleme.Am salutat-o respectuos si mi-am vazut de drum.
Acasa nu prea mi-a stat gandul la teme,mai ales la problemele lungi si grele de la matematica.M-am lasat pagubasa,hotarata sa le continui a-2-a zi,incepand sa-mi fac tema la romana.
Dupa ce am terminat,m-am pus devreme in pat,din cauza durerii groaznice de cap pe care o aveam.Am adormind devreme.
A-2-a zi prima ora a fost cu dirigintele.Timp de 50 de minute ne-a pus sa citim tema…Mi-a pus nota 9 si mi-a spus ca i-a placut modul in care gandesc.
-Inainte sa se sune,vreau sa va intreb daca la sfarsit de saptamana vreti sa iesim undeva,in oras.Asa ne cunoastem mai bine si socializam.
Am fost incantata sa vad ca inca din primele saptamani dirigintele vroia sa faca ceva dragut cu noi.Evident,colegi mei au fost mai mult decat bucurosi .
***
La sfarsitul saptamanii,exact cum a fost stabilit,ne-am intalnit cu dirigintele in fata liceului.Am fost la papadie,unde ne-am udat leorca,am mers pe faleza,la gradina botanica. Impreuna cu fetele am facut o groaza de poze ce vor constitui o amintire grozava.A fost o zi de neuitat, care sper sa imi ramana mereu intiparita in minte.
***
Azi a fost o zi speciala pentru mine..A avut loc balul bobocilor. La inceput sentimente de indoiala mi-au invadat sufletul iar intrebarile legate de acest bal imi paralizau mintea,nemaiputand sa ma gandesc la atltceva.In ciuda acestor lucruri,m-am distrat extraordinar de bine.M-am intalnit cu Cristi,baiatul care m-a condus catre laboratorul de romana.Am vorbit cu el toata seara,acaparandu-mi total atentia.Am dansat cu el aproape toata noaptea,surprinzandu-ma cu dibacia lui.Profesorii au dansat si ei alaturi de noi,iar domnul diriginte ne-a invitat la dans pe fiecare.A fost o seara in care distractia a predominat tot timpul.
***
-Claudia,treci si invata odata!Maine dai teza,urla mama la mine.
-Imediat,ma rastesc eu plictisita sa mi se spuna mereu aceeasi replica.
In acest univers ce pare perfect,dar in acelasi timp inselator,pana si cel mai mic obiect are un rost…Dar eu?Cine sunt?Care imi e rostul in lumea asta?O lacrima imi e zdrobita de ploapele negre si grele,cazandu-mi apoi in pumn,fara scapare.Un gand pribeag imi rataceste in mintea hoinara.Ma simt precum un fir de nisip ce se scurge intr-o clepsidra,un fir de iarba pe care trec oamenii grabiti…Ma simt neimportanta cand vad cum colegii mei se distreaza,iar eu sunt obligata sa stau sa invat.Din punctul de vedere al mamei scopul meu ar trebui sa fie sa ajung cineva in viata.Are dreptare intr-un fel,dar oare numai asta conteaza?
***
In sfarsit am terminat cu tezele.Domnul diriginte ne-a facut surpriza si ne-a adus rezultatele chiar a-2-a zi.Inima imi spargea pieptul de emotie.Din fericire,totul a fost bine si am luat 9.
***
In restul timpului,semestrul a descurs normal.In vizitele mele la scoala generala,am aflat ca fosta profesoara de matematica a cazut si si-a rupt piciorul.Mi-a parut foarte rau pentru ea,dar viata nu este intodeauna roz.Bine ca se va recupera si totul va ramane doar o amintire.
***
Timpul trece cu viteza luminii.Afara e noapte si ma indrept spre casa.Felinarul batran lumineaza in fata blocului.Briza imi flutura parul,raspandind miile de ganduri din mintea mea.Copacii isi apleaca majestuos crengile sub presiunea vantului.O petala de trandafir din gradina isi lasa amprenta pe pamantul umezit de ploaia zbuciumata de mai devreme.Maine se termina inca un an de scoala,sau mai bine zis,de liceu.Acum pot spune ca imi pare bine ca sunt inconjurata de colegii si de profesorii pe care ii am.Nu totul e cum am crezut la inceput.Domnul diriginte e o spledoare de om,pe care te poti baza in orice situatie.Urmeaza 3 luni de vacanta de care ma voi bucura din plin,apoi ma voi intoarce din nou alaturi de a-2-a mea familie.
SMECHER!!:)
RăspundețiȘtergere