Amurg de mai

      Seara isi lasa mantia neagra peste orasul tacut.Razele diamantine ale soarelui de aur isi pierdeau din intensitate.Ma uitam la mingea rosiatica si parca priveam un zeu,parca te vedeam pe tine.Cerul a capatat o nuanta violacee care ma hipnotiza.Norii din vata de zahar luau diverse forme gingase ce ma duceau cu gandul la ceva inocent.

     Caldura era inlocuita cu o adiere usoara,cu un vantulet domol,lin care aducea la narile mele o intensitate olfactiva puternica,o mireasma de trandafiri.

     Pe cer am scris cu cocori cat de mult te iubeam in speranta ca vei observa.

     Ma plimbam pe malul marii,loc sacru pentru mine,loc in care te-am pierdut.Amurgul se reflecta in apa rece si bleumarina ,iar nisipul marunt,de un galbui palid,imi gadila talpile incalzite.Peisajul m-a propulsat intr-un timp trecut,intr-o perioada in care nu cunosteam nefericirea.Prezenta ta era ca un drog pentru mine,un drog indispensabil,precum aerul e pentru supravietuire.Uneori eram hotarata sa te urmez oriunde vei merge,atat de mult te iubeam.Mi-am zis ca fara tine nu pot trai,dar intr-un final am tras concluzia ca viata nu trebuie traita in functie de tradarea cuiva.

     Am constientizat ca oamenii ce tin la tine,nu te fac sa suferi.Eram prea buna pentru tine,prea valoroasa.Ce voi face daca te vei intoarce cerandu-mi iertare in genunchi?Te voi lasa cu regretul ca nu m-ai pretuit la timp.

     Dragostea mincinoasa ce a existat intre noi m-a maturizat.Incepand de azi voi putea face diferenta intre un suflet nobil,curat si unul putred.Datorita tie…