sâmbătă, 9 iulie 2011

Pe aripile iubirii





       Februarie…Norii incepeau sa cearna stelute argintii.Fluturasii de zapada zburau pe aripile nevazute ale vantului.Crengile purtau un palton alb de omat.Copacii pareau niste soldati muti si reci,impodobiti cu zale de gheata.Flori sclipitoare de argint se teseau pe ramuri.Siraguri de saniute alunecau pe un strat pufos si catifelat de nea.Iarna,vrajitoarea crunta,a venit in orasul nostru precum o zana ce poarta o rochie cusuta cu ace de gheata.
     Priveam pe geamul inghetat si gandul ma purta pe petale de melancolie la buna mea prietena,Maria.Astazi era o zi importanta pentru ea.Si-a implinit in sfarsit visul de a se casatori cu persoana aleasa.M-am bucurat enorm pentru ea si eram fericita ca ii puteam fi alaturi.
     Dupa slujba religioasa,intregul alai a pornit catre restaurant.Localul parea aranjat cu foarte bun gust.
     -Claudia,vreau sa il cunosti pe fostul meu coleg de facultate,Dan,mi s-a adresat Maria incantata.
     -Ma bucur sa te cunosc..Fie vorba intre noi,Maria are o impresie foarte buna despre tine.Te apreciaza foarte mult.
     -Ooo,ma simt onorat sa am parte de aprecierea unei doamne asa respectoasa ca tine,Maria.
     -Glumet si atent cu femeile ca de obicei.Va las sa mai discutati.Ma duc sa salut si alti invitati.
     -Deci…Numele tau este Claudia.
     -Da,am incercat sa raspund cat mai politicos.
     -E un nume foarte frumos,a zis Dan cu un zambet cam fals dupa parerea mea.
     -Multumesc.Daca nu te superi,as vrea sa salut cateva persone,am spus eu destul de diplomata.
     -Nu ma supar cu o singura conditie.Sa imi acorzi deosebita onoare de a dansa in aceasta seara cu mine.
     -Cu cea mai mare placere,am raspuns surprinsa de propunerea primita.
     Timpul trecea cu viteza luminii.Atmosfera era atat de placuta.De-a lungul acestei seri,am observat privirile insistente a lui Dan.Ceva nu mi se parea in regula cu el.Aveam impresia ca ascundea ceva.Cu minte in alta parte,am tresarit atunci cand o voce groasa mi-a soptit la ureche:
     -Sa stii ca nu am uitat promisiunea ce mi-ai facut-o.Asa ca te rog sa imi acorzi acest dans.
     -Sigur,am privit eu destul de suspicioasa si confuza.
     Pe o melodie lenta,am inceput sa dansez cu Dan.Ochii lui erau plini de eres,misteriosi.Nu imi puteam scoate din minte ideea ca ascunde ceva,ca era diferit fata de ceilalti invitati participanti la nunta.
     -Stii,pari o persoana deosebita,mai speciala,i-am zis, nemaiputand sa imi ascund banuielile.
     -Ce te face sa crezi asta?m-a intrebat el cu un zambet pe buze.
     -Nu stiu,pur si simplu mi-ai lasat impresia asta.
     -Ai dreptate,sunt mult mai diferit decat iti poti imagina.Cu toate ca persoana ta imi inspira incredere,nu iti pot dezvalui secretul ce il pastrez cu sfintenie.
     -Intr-adevar,poti avea incredere in mine,insa nu te pot obliga sa-mi dezvalui secretul tau,daca nu vrei.
     Discutia noastra a fost intrerupta de un eveniment neasteptat,surprinzator.Luminele s-au stins,iar lumea a inceput sa fuga in toate directiile.In acel moment,nu l-am mai simtit pe Dan langa mine.Tot ce puteam vedea erau  persoanele agitate,ce roiau prin prejma mea.Incercam sa ma mentin calma,dar intr-o asemenea agitatie mai tare m-am speriat.
     Dupa o jumatate de ora de intuneric,lumina ne-a fost redata.Cu toate acestea,panica nu a luat sfarsit.In afara restaurantului,se auzeau zgomote iar lumini colorate tasneau de nicaieri.
     Intr-o imbulzeala de nedescris,m-am strecurat printre multimea curioasa afara .Printre strigate si urlete de spaima,l-am observat pe Dan,care se lupta cu un adversar intr-o lupta stransa prin…farmece si magie.Oare nu vedeam bine?Poate imi jucau ochii o festa.Totul parea atat de real dar totusi atat de imaginar.
     -Claudia,pleaca de aici!m-a trezit la realitate vocea serioasa a lui Dan.
     -Ooo!s-a auzit un glas plin de entuziasm si curiozitate.De ce te grabesti in halul acesta,distinsul meu prieten?Nu doresti sa imi faci cunostinta cu aceasta frumoasa si distinsa domnisoara?
     -Daca intraznesti sa ii faci ceva…
     -Imi pare rau ca ai  aceasta parere despre mine,bunul meu tovaras.Tot ceea ce vreau e sa fac cunostinta cu amica dumitale.
     -Stati putin.Ma lamureste si pe mine cineva ce se intampla?Ce sunt cu luminile si cearta dintre voi 2,vazute mai devreme?
     In timp ce Dan,barbatul misterios si eu purtam aceea discuta aprinsa,in jurul nostru s-a adunat o mare de oameni curiosi.
     -Acesta e secretul meu Claudia.Este acel lucru misterios pe care l-ai observat la mine,insa pe care nu ti-l pot spune.
     -Prietene,spuse din intuneric barbatul cu un zambet ironic,nu e frumos sa zici minciuni.Cred ca domnisoara ar vrea sa stie ce secret ascunzi.Mai mult,banuiesc ca toti invitati sunt nerabdatori sa stie ce mister ascunzi.
     -Domnule,a facut un pas in fata mireasa,nu te cunosc,dar te-as ruga sa pleci cat mai repede.Nu cred ca pe invitatii mei ii intereseaza viata personala a lui Dan.
     -Eu as vrea sa stiu despre ce secret este vorba.
     -Asta iti voi povesti dupa ce imi voi regla conturile cu el.Alin,vino mai repede!Am ceva de discutat cu tine.
     -Aveti grija cu cine intrati in vorba domnisoara.Nu stiti ce se ascunde in spatele unei fete amabile.
     Toata aceasta intamplare mi-a lasat un gust amar.Nu aveam nici o legatura cu Dan,dar nu mi-a placut incidentul.Oare ce mister se ascundea in spatele acestui om?
     -Stimati invitati,va rog sa va intoarceti la mese,nu s-a intamplat nimic.
     Inca nu am reusit sa imi revin din soc.
     -Maria,tu stii ceva in legatura cu ce a spus barbatul acela?
     -Claudia,cred ca nu am dreptul sa iti raspund la intrebare.Pare sa te fi afectat acesta intamplare,lucru ce nu il inteleg.
     -Nu sunt afectata,sunt doar suprinsa.
     Maria avea dreptate.Acest incident nu mi-a picat tocmai bine.Poate ca am incercat sa mi-l imaginez pe Dan intr-un alt mod.
     Dupa miezul noptii,el si-a facut din nou aparitia.
     -Claudia,cred ca iti datorez o explicatie.
     -Dimpotriva,nu ai de ce sa-mi explici nimic.Nu te cunosc,nu stiu nimic despre tine.Esti practic un strain pentru mine.
     -Ai foarte mare dreptate,insa ma simt obligat sa iti explic cum sta situatia.Luminile pe care le-ai vazut…
     -Nu trebuie sa te simti obligat,l-am intrerupt eu pe Dan.Intr-adevar,sunt curioasa si foarte nedumerita in legatura cu ce am observat…
     -Ceea ce ai vazut a fost…magie.
     -Magie?Pe mine sa nu ma iei cu d’astea.As putea crede ca de la misterios,esti abnorm.
     -Nu ma crezi?Iti pot dovedi.Da-te la o parte.
     In secunda urmatoare a rostit cateva vorbe ciudate si o lumina orbitoare m-a facut sa imi pierd echilibru.Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda si cand m-am trezit din nedumerirea in care ma aflam,am observat ca ma aflam pe alt taram.
     M-am uitat in jur si  nu puteam sa cred.Ma aflam parca intr-o lume paradisiatica.
     -Dan,unde m-ai adus?
     -Nu am facut altceva decat sa iti demonstrez ca magia exista.
     -E imposibil.Cum se poate intampla asa ceva?Tu esti vrajitor?
     -Da,cred ca nu mai e nevoie sa vin cu argumente sau dovezi.
     -Nu,am zis palida la fata.Inteleg acum de ce simteam ceva ciudat cand te aveam prin preajma.
     -Da,esti singura persoana care a banuit intr-o oarecare masura ca nu sunt un om obisnuit.
     -Cum ai descoperit ca esti vrajitor?am intrebat curioasa sa ii aflu povestea.
     -Iti voi spune intreaga intamplare.Totul a inceput in urma cu vreo 10 ani,in vremea adolescentei mele.Afara era o vreme intunecata si mohorata de toamna.Eram singur in casa.Cerul era impodobit cu nori suparati,ce plangeau,trimitand picaturi de ploaie pe pamant.La un moment dat,in casa s-au stins toate luminile si au inceput sa se auda zgomote ciudate.Am ramas impietrit de frica,cand o persoana imbracata intr-o roba lunga pana in pamant a venit si mi-a dat vestea.
     -De ce tocmai tu si nu oricine altcineva?
     -La aceasta intrebare nimeni nu iti poate raspunde.Nu oricine poate fi vrajitor.Eu am aflat la varsta de 16 ani,alti la 50.
     -Nu pot sa cred,am soptit mai mult pentru mine..
     -Nicioada nu stii ce iti rezerva destinul.Poate si tu esti o vrajitoare.
     -Cum pot afla asta?am intrebat din ce in ce mai socata.
     -Exista o singura modalitate.Vezi castelul acela,din departare?In el locuieste Merlin.De la el poti afla care e adevarata ta origine.Vom merge acolo.In functie de ce iti va spune,destinul ti se poate schimba radical.
     M-am uitat in jur si totul parea atat de ireal.In mai putin de 24 de ore,viata mea a luat cu totul alta intorsatura.
     -Acesta e castelul lui Merlin.Esti pregatita sa afli ce are de spus?
     -Da,am zis cu o voce tremuranda.
     Cu pasi mici,paseam in urma lui Dan in imensul palat.O femeie batrana,cu parul carunt ne-a intampinat cu o amabilitate neobisnuita si ne-a condus in Sala Tronului.
     -Poftitii,a spus cu o voce groasa batranica.Marele vrajitor va asteapta.
     Cu inima sarindu-mi din piept,am intrat in sala intunecata.
     -Bine ati venit!a soptit o voce amabila.Nu te-am mai vazut de mult Dan.Vad ca ai venit intr-o companie placuta.
     -Vizita noastra se datoreaza faptului…
     -Stiu care e motivul ,a spus Merlin,intorcandu-se cu fata spre noi.
     Avea barba lunga si alba,cu nasul stramb,de parca ar fi fost rupt de cel putin 2 ori.Ochii blanzi,de culoarea verde smarald ma priveau cu amabilitate.
     -Ai venit impreuna cu domnisoara pentru a afla daca e vrajitoare.Am sa trec direct la subiect,pentru ca nu am timp de pierdut.Claudia,draga mea,viata nu ti se schimba cu nimic,poti sta linistita.Vei ramane aceeasi din intodeauna.Nu faci parte din lumea noastra.
     La aflarea acestei vesti am rasuflat oarecum usurata.Mi-ar fi placut sa fiu vrajitoare,ar fi fost o experienta unica,dar am ramas la parerea ca e mai bine sa raman asa cum sunt.
     -Daca nu mai aveti nimic sa imi comunicati,puteti sa va retrageti.Aaa…Dan,as dori sa vorbesc cu tine zilele urmatoare despre micutul tau incident.Cat mai curand posibil!
     -Desigur.Ma anuntati si voi fi la dispozitia dumneavoastra.
     Cu un chip bland,batranul ne-a aruncat o privire plina de caldura,in timp ce isi mangaia barba cea lunga.
     In afara castelului,am simtit cum imi era luata o piatra de pe inima.
     -Te bucuri ca nu esti vrajitoare,nu-i asa?
     -Da,cred ca e mai bine.Daca nu te superi,sunt obosita si as vrea sa ajung acasa.Nu te deranjeaza sa ma insotesti?
     -Bineinteles ca nu,frumoasa mea domnita.
     La bratul lui Dan,am pornit amandoi cu zambetul pe buze spre casa.In tot acest timp,cerul a capatat o culoare mohorata,iar norii se inmulteau rapid.
     -Hmm,ce schimbare brusca a vremii,nu-i asa?
     Dan s-a oprit brusc si a devenit ingandurat.
     -Dane,esti bine?l-am intrebat destul de surprinsa de reactia acestuia.
     -Ahhh,a spus acesta,prabusindu-se la pamant.
     In acea clipa am simtit cum inima mi se impietrea de frica.Niste barbati cu masti pe fata si cu gluga trasa au aprut pe niste maturi,din cer.
     M-am asezat langa Dan,ingrijorata mai mult de starea lui,decat de prezenta noilor indivizi.
     -Mai,mai…Uite pe cine avem aici.Insotitoarea bunului meu prieten de la nunta.Ma bucur sa te revad,a zis un om cu un ranjet misterios si ironic.
     Era acelasi barbat de la nunta,din cauza caruia s-a declansat incidentul de la petrecere.
     -Tu?Spune ce vrei,am spus cu glasu-mi tremurand.
     -Am venit sa-mi reglez conturile cu amicul meu.
     -Lasa-l in pace!
     -Vai,dar observ ca esti tare interesata de destinul lui.
     Avea dreptate.Nu cumva ma interesa prea mult de el?In fond,datorita lui ma aflam inconjurata de vrajitori malefici.
     In timp ce gandurile mi se invarteau in cap,Dan s-a ridicat in picioare,atacandu-l pe la spate pe acel barbat.
     -Claudia,fugi de aici!mi-a poruncit el cu un glas ferm.
     Incercam sa ma ridic cat de repede am putut,dar unul dintre vrajitorii mascati m-a prins si m-a tinut strans.Prinsa in bratele acelui animal,pentru ca nu putea fi numit om,ma uitam la lupta dintre cei 2.Jeturi de lumina tasneeau din baghetele lor.Simteam cum totul se invartea in jurul meu,si vroiam ca totul sa se termine mai repede.Trebuia sa scap din mainile acelui salbatic.Dar cum?Incercam sa ma zbat,dar nu a durat mult,ca barbatul ce ma tinea ,m-a trantit la pamant,pierzandu-mi cunostinta.




***

      M-am trezit dupa mult timp de la acea intamplare intr-un pat moale si calduros.Alaturi de mine era Dan.
     -Unde sunt?l-am intrebat nedumerita.
     -Esti la mine acasa.Ai suferit o lovitura la cap in urma intamplarii de saptamana trecuta.
     Confuza,totul incepea sa imi reapara in minte.
     -Cum?Spui ca stau la tine de o saptamana?
     -Da.Ai suferit o lovitura extrem de puternica la cap,si cum nu stiam unde stai,te-am adus aici.Te-a consultat si doctoral acum vreo 3 ore,cand erai inconstienta si a zis ca e totul in regula.Te vei pune pe picioare in curand.
     -Ce s-a intamplat cu acel barbat?
     -Slava Domnului ca a murit.Noroc de batranul Merlin care stia tot si a venit cu ajutoare.
     -Batranelul ala imi e foarte simpatic.
     -Da,toti care il vad,il indragesc pe loc.Sa-ti spun un secret:barba lui nu e reala.
     Un zambet larg mi-a aparut pe fata.Ma simteam bine in compania lui Dan,desi nu ar trebui.El era vrajitor,iar eu…o biata fata oarecare.
     -Imi place sa stau de vorba cu tine.Pacat ca regulile vrajitorilor nu ne permit sa ne imprietenim cu…
     -Continua.Stiu ce vrei sa spui.Nu aveti voie sa va imprieteniti cu oamenii obisnuiti,care nu sunt ca voi.
     -Claudia,nu am vrut sa spun asta.Pur si simplu…
     -Nu trebuie sa-mi dai atatea explicatii.Am inteles perfect ce doresti sa zici.Te-as ruga acum sa ma ajuti sa plec acasa.
     -Nu e nevoie sa ajungem la asta.Doctorul a spus…
     -Stiu ce a zis…In situatia de fata,cel mai bine m-as simti in patul meu.Daca nu ma vei ajuta tu,nici o problema,ma descurc singura.
     -Stai linistita,te duc eu.
     Acestea fiind spuse,cu ajutorul lui Dan,am ajuns in sfarsit acasa.
     -Multumesc ca m-ai adus.
     -Claudia,probabil ca nu vrei sa ne mai vedem,insa mie mi-ar placea sa ramanem prieteni.
     -Dane,chiar tu ai spus ca nu ai voie sa-ti petreci timpul cu oameni ,,oarecare’’.
     -Da,intr-adevar.As putea sa renunt sa fiu vrajitor,doar ca sa accepti sa fii prietena mea.
     -Ai fi in stare?am intrebat cu gura cascata.
     -Da.In cazul in care nu ma crezi,te rog sa ma insotesti pana la Merlin.
     -Nu,multumesc,am zis destul de rezervata.Nu e nevoie sa  faci asta pentru mine.Esti vrajitor de mic.Nu as vrea sa renunti la acest stil de viata pentru mine.
     -De ce nu poti accepta ca imi place de tine,ca imi place compania ta?Eu vreau sa fac asta pentru a fi alaturi de tine,dar vad ca nu conteaza.
     -Nu vreau eu sa ma intelegi acum pe mine gresit.Nu vreau sa faci fapte necugetate,pe care le-ai putea regreta.
     -Te asigur ca sunt foarte sigur de ceea ce doresc sa fac.
     -Faci cum crezi ca e mai bine pentru tine,dar pe mine sa ma lasi in pace.
     -De ce reactionezi asa?Nu te inteleg.
     -Dane,chiar daca renunti sa fii vrajitor,tot vei avea o legatura cat de mica cu aceea lume.Sunt sigura ca desi nu vei mai avea treaba,tot se va gasi cineva care sa te deranjeze,iar eu nu vreau sa mai patesc ce am patit si data trecuta.
     -Ti-am spus doar ca vrajitorii nu au voie sa vorbeasca cu oamenii normali.
      -Atunci de ce mai esti aici?Cei din lumea ta nu suporta ca cei ca mine sa stea prin preajmea lor,mai ales sa le stie secretul.
     Dan a ramas o clipa tacut,nestiind ce sa imi raspunda.Asta imi dovedea ca am dreptate.
     -Vezi?Nici tu nu stii ce sa mai spui,asa ca nu mai avem nimic de discutat.
     -Refuz sa cred ca nu ma vrei langa tine.
     -Nu inteleg de unde atat interes din partea ta pentru mine.
     -Pentru ca te iubesc.
     Aceste  vorbe mi-au strapuns inima precum un pumnal.Nu mi-am inchipuit ca imi va zice asta.
     -Intelegi acum de ce insist sa ma accepti in viata ta?
     -Da.Totul pare atat de ciudat.
     -De ce sa para ciudat?Voi renunta sa mai fiu un vrajitor.
     Nu stiam ce sa-i raspund.Oare sa-l accept sau nu?
     -Dan,si mie imi esti foarte drag,dar m-ai luat prin surprindere.
     -Nu trebuie sa-mi dai un raspuns acum.Cand vei fi hotarata,suna-ma.
     -Nu trebuie sa te sun.Am luat o decizie.Putem incerca.
     -Serios?Esti sigura de hotararea luata?Sa stii ca eu nu te oblig sa faci nimic,a zis Dan observandu-se agitatia din glasul lui.
     -Calmeaza-te,am spus cu un suras bland pe buze.Sunt sigura de ce vreau sa fac.Esti un baiat foarte deosebit si sensibil.Meriti sa iti acord o sansa,numai cu conditia sa te duci la Merlin si sa renunti la vrajitorie.
     -Pentru tine fac orice.In aceasta seara voi porni intr-acolo.
     Zis si facut.La lasarea intunericului,Dan s-a pregatit de plecare.
     -Ai grija de tine,i-am spus eu.Vreau sa te intorci teafar acasa.
     -Fii fara grija!m-a linistit Danut,dandu-mi un pupic suav pe obraz.
     Acestea fiind spuse,am ramas in casa singura,cu indoiala in suflet.Oare era bine ce am facut?Poate nu trebuia sa-l rog sa renunte la vrajitorie.Nu!E mai bine ca s-a dus la Merlin.Daca Dan vrea sa isi stea alaturi de mine,trebuie sa imi ofere o viata lipsita de pericole.



***

     Inre timp a ajuns la palat.A intrat in Sala Tronului unde i-a povestit lui Merlin dorinta sa.
     -Esti sigur de decizia pe care vrei sa o iei?Poti sa faci lucruri marete in calitate de vrajitor,a spus acesta ridicandu-si ochelarii in forma de semiluna de pe nasul carn.
     -Da.Dorinta mea este sa imi petrec viata alaturi de Claudia.
     -Imi doresc sa fac din tine un adevarat vrajitor,dar observ ca dorintele tale sunt altele.Te voi face inapoi intr-un om obisnui,insa va trebui sa iti petreci tot restul vietii in castelul meu ca sluga.
     -E absurd.Merlin…Nu te stiam asa.Te rog sa fii rezonabil.
     -Din punctul meu de vedere sunt cat se poate de rezonabil.Ai fi putut avea o viata glorioasa,plina de realizari in lumea noastra.Tu ai ales din pacate alt drum.Nu accept asa ceva.Daca nu vrei sa fii vrajitor,vei ramane alaturi de mine ca sclav.
     -Te inseli amarnic daca crezi ca iti accept conditiile.Te-am vazut de nenumarate ori cum readucii vrajitorii la viata lor obisnuita,asa ca nu am nevoie de ajutorul tau.Imi trebuie doar o licoare si stiu exact unde sa o caut.
     In secunda urmatoare,Dan a inceput sa fuga cu viteza luminii,neputand sa fie prins nici de cei mai capabili servitorii a lui Merlin.S-a dus catre dulapul cu licori si a cautat intr-o goana nebuna potiunea care ii trebuia.Gasind-o,a desfacut capacul si a baut-o pe nerasuflate.Simtea o senzatie ciudata in tot corpul.Se simtea diferit.Ceva s-a schimbat in organismul lui.Oare licoarea isi facea efectul?E doar o singur cale de a afla.Si-a luat din buzunar bagheta si a rostit o vraja.Nu s-a intamplat nimic.Nu mai putea face vraji.In culmea fericirii,Dan vroia sa strige de bucurie,dar ceva l-a retinut.Si-a adus aminte cum paznicii castelului erau pe urmele lui.Intr-o goana mai nebuna ca la inceput,fugea disperat spre iesire,apoi catre portalul ce il ducea spre lumea oamenilor normali.




***


     Cu putin dupa miezul noptii,a ajuns in sfarsit acasa.
     -Dan,ce bine imi pare ca te vad,am spus eu emotionata.
     -Problema e rezolvata.Nu mai sunt vrajitor.Ma pot bucura de timpul pe care il voi petrece alaturi de tine.
     -Nu pot sa cred ca faci toate astea pentru mine.Spune-mi totul acum,cu lux de amanunte.
     Am ascultat cu sufletul la gura istorisirea lui Dan.Nu-mi venea a crede.Din cauza mea se putea intampla o tragedie.
     -Nu mai fi asa de alarmata.Daca pieream in aceasta aventura,o faceam cu zambetul pe buze si cu sufletul impacat ca as fi facut totul pentru a te multumi.
     -In clipa aceasta,realizez cat esti de valoros si important.Cu toate acestea,in sufletul meu domina sentimental de frica.Dupa ce ti-a spus Merlin,sigur nu va sta cu bratele incrucisate.Te va cauta si nu ne va lasa sa traim in pace.
     -Nu cred.Il cunosc de o viata.Stiu ca e un batranel dur in aparenta,dar sufletul lui e plin de bunatate si blandete.Crede-ma,stiu eu ce spun.De mic traiesc sub ocrotirea lui.Tine foarte mult la mine si nu e in stare sa actioneze impotriva mea.
     -Daca spui tu,te cred pe cuvant.
     -Azi ai in ochii o sclipire pe care nu am mai vazut-o.
     -Da,pentru ca sunt fericita sa imi petrec timpul alaturi de tine.Nu vreau sa pleci nicioadata de langa mine.
     -Fii sigura ca nu te voi parasi,indiferent de situatie.




***


     Cea mai importanta zi din viata mea a sosit.In sfarsit imi voi uni destinul cu Dan.Ma bucur ca am cunoscut o persoana care ma iubeste si cu care imi voi trai tot restul vietii.
     -Draga prietena,azi e randul tau sa te casatoresti,mi-a spus Maria.Imi aduc aminte cum in urma cu 5 ani erai alaturi de mine in cea mai fericita zi din viata mea.
     -Maria,nu te intrista.Nu are rost sa te intorci in trecut.Sotul tau a murit in acel accident si nu se va intoarce.
     -Stiu.Iarta-ma!Nu pot sa nu ma intristez cand imi aduc aminte de asta.
     -Lasa tristetea deoparte si hai sa mergem,ca intarziem.
     Restul zilei a trecut foarte repede.La petrecere am avut surpriza de al vedea pe Merlin.A fost o companie placuta si m-am bucurat ca neintelegerile din trecut au fost lasate in urma.Maria a cunoscut un barbat care i-a atras atentia si se parea ca il place.Mi-ar placea sa isi refaca din nou viata cu un om bun. A fost o zi pe care nu o voi uita niciodata in viata mea.

Confruntarea finala








      Au trecut 25 de ani…25 de ani de la lupta dintre bine si rau,dintre Harry Potter si Lord Voldemort.25 de ani de liniste,armonie si intelegere.
    Lui Harry ii pria viata de sot si tata alaturi de Ginny si copii sai,vrajitori in devenire.
    Insa nu stia ca vremuri crunte il asteaptau…vremuri cum nu au mai fost niciodata.


***


    Familia Potter se afla in contiunua agitatie.Incepea un nou an scolar pentru juniorii familiei.Toti alergau pe peronul unde trenul catre Hoqwarts se pregatea de plecare.Alaturi de Harry si Ginny se aflau bunii lor prieteni:Ron si Hermione,impreuna cu copilasi lor.
    La un moment dat,Harry a strigat:
    -Copii,adunarea!
    Toata gasca de pitici a format un cerc in jurul acestuia,printre care Ginny,Ron si Hermione.
    -Vreau sa va zic ceea ce va spun in fiecare an:nu vreau sa aud de la dna directoare McGonagall nici o plangere la adresa voastra.De nici un fel!
    -Haide tata!Am invatat discursul asta pe de rost.Din cate stim,nici tu nu erai prea cuminte la scoala.
    -Are dreptate,a suras Ginny.
    -Asa e.Nu cred ca e cazul sa iti readuc aminte toate regulile incalcate de noi la vremea aceea,a zis Hermione.
    -Da,nu cred ca e necesar,a completat Harry.Erau alte imprejurari.
    -Tati,povesteste-ne!au spus in cor copiii.
    -Nu acum…Poate alta data.
    -Gata cu palavrageala!Toata lumea in tren!a spus Ron.
    -In sfarsit ai zis si tu ceva logic,au ras Harry,Ginny si Hermione.
    Prichindeii s-a inghesuit in tren,care a plecat peste cateva secunde.
    -Ce-ar fi sa mergem la Sediul Ordinului Phoneix sa bem un pahar de suc de dovleac?a intrebat Ginny.
    -Chiar e o idée buna.Off,batrana casa a Ordinului Phoneix…Ce amintiri!
    -Stiti ceva?Mi s-a facut brusc dor de anii de scoala,de nazdaravaniile facute impreuna…Mi-as s-al vad chiar si pe Voldemort.
     -Nu-mi vine sa cred ca ai spus asta,a chicotit Ron.
     -Iar mie nu imi vine sa cred ca suntem singurele persoane de pe peron.Ce-ar fi sa plecam odata?le-a aruncat o privire aprarent dura Hermione celorlalti.
    Toti au plecat razand spre sediu,insa habar nu aveau ce ii astepta.
    In curand cei 4 prieteni s-au asezat in jurul focului,band suc de dovleac si citind Ziarul Vrajitorilor,in timp ce la Askaban se petreceau lucruri teribile.Niste prizonieri tocmai evadau.Dar nu niste prizonieri obisnuiti…ci Devoratorii Morti.S-au unit si au evadat impreuna.Ce planuri necurate puneau la cale?
     Lumea vrajitorilor erau in pericol din nou.
     A-2-a zi vestile nu au intarziat sa apara.Lumea vrajitorilor era in continua agitatie…Harry si Ginny au aflat intamplarile dis de dimineata din Dhaily Prophet.
     -E imposibil!Ce planuri crezi ca au,Harry?a intrebat inspaimantata Ginny.
     -Nu stiu,dar nu cred ca sunt unele prea bune.Ne asteapta vremuri grele,atata timp cat Devoratorii Morti sunt printre noi si nu le cunoastem planurile.
     -Ce ar trebui sa facem?
     -Trimite-le lui Ron si Hermione o bufnita si zile sa fie exact intr-o ora la Hogwarts.Trebuie sa ne asiguram ca cei de acolo sunt informati de cele petrecute.
     -Sper ca e totul in regula,a soptit Ginny.
     -Si eu.
     Peste cateva minute au plecat spre castel,iar intr-o ora s-au intalnit cu Ron si Hermione.
     -Am primit scrisoarea voastra.E de neacceptat tot ce s-a intamplat la Askaban.Nu inteleg cum Dementorii au putut fi pacaliti de planurile malefice ale Dementorilor.
     -Asa e.Haideti sa vedem daca totul e in regula inauntru.
     La usa au fost puse blesteme pentru a nu intra in scoala Devoratori.Se parea ca profesorii erau informati de evadarea lor.Noroc de Hermione care a ramas la fel de inteligenta si am putut intra.Alergam spre biroul directoarei McGonagall,dar nu am gasit-o acolo.Ne-am intalnit cu ea in drum spre marea sala.
     -Potter,ma bucur sa te vad.
     -Doamna profesoara,pareti ingrijorata.Ce s-a intamplat?a intrebat agitata Hermione.
     -Devoratorii Mortii…
     -Da,stim...au evadat.Acesta e motivul pentru care suntem aici.Sa ne asiguram ca e totul in regula.
     -Nu e vorba de asta.Ei…au venit aici.Au incercat sa patrunda in castel.Noroc de blestemele puse pentru a proteja scoala.Se pare ca au fost mai puternice decat ei.Cu toate astea ma tem ca vor gasi ei o cale sa patrunda aici.
     -Vom face tot posibilul sa impiedicam asta.
     -Haideti,ce pot face?Sunt sigur ca ii va prinde in curand ministerul,a zambit Ron complet relaxat.
     -Ron Weasley,s-a rastit la el cu un aer dur Hermione.
     Nu te poti astepta la nimic bun din partea ei,atunci cand te striga pe numele intreg.
     -Da?s-a uitat cu o fata de iepuras speriat la ea Ron.
     -De parca nu ai sti la ce sa te astepti din partea Devoratorilor si a Ministerului.
     -Incerc sa fiu optimist,dar nu prea are efect,nu-i asa? 
     -Asa e,domnului Weasley!Din cate observ,nu te-ai schimbat deloc.
     -Multumesc doamna profesora.Imi place asa cum sunt.
     -Bine ca macar tu ai o parere buna despre tine.
     -Haideti sa lasam prostiile.Copiii sunt in regula?a intrebat Ginny.
     -Da,sunt cu toti in dormitoarele lor.
     -Cred ca ar fi mai bine sa ramanem sa dam o mana de ajutor,a propus Hermione.
     -Nu e cazul.E totul sub control.Ministerul va trimite de la Askaban cativa Dementori.
     -Din cauza lor in lumea noastra e haosul pe care il vedeti.Nu fiti incapatanata.O mana de ajutor nu poate strica nimanui,a incercat sa-i incurajeze Ron pe ceilalti.
     -E a-2-a oara cand aud de la tine ceva logic,i-a zis Harry la ureche lui Ron.
     -Bine,puteti ramane.Haideti sa va arat camerele.
     Cei 4 au  insotit-o pe McGongall.Harry si Ginny aveau camera lor,iar Ron si Hermione alta camera.
     Ambele incaperi aveau cate un pat dublu,2 fereste cu perdele sidefate,o masuta si 2 scaune.
    Si-au adus cateva lucruri de acasa,prin magie bineinteles,apoi s-au pus la sfat.
    -Cat de departe pot merge Devoratorii?Ceea ce ma irita e ca nu le stiu planurile si ma simt neputincios ca nu pot preveni o nenorocire,a spus amarat Harry.
     -Nu te mai nelinisti atat.In situatia de fata nu poti face nimic ca sa eviti lucrurile ce se vor intampla.Linisteste-te si sa ne gandim in primul rand la siguranta castelului.Altfel viata copiilor nostri si nu numai,va fi in pericol,a incercat Ron sa-si calmeze prietenul.
     -Niciodata nu mi-am putut inchipui ca vei spune asta,a soptit Ginny,devenind cam melancolica..
     -Sincer,nici eu.
     Deodata,pe Harry a inceput sa il arda cicatricea pentru prima data in 25 de ani si avea o viziune.Se facea ca Voldemort era inconjurat de Devoratorii Mortii in acelasi cimitir unde a inviat in anul 4 de studiu al lui Harry.Se parea ca sarbatoreau ceva.
     -Voldemort,s-a ridicat Harry de pe pat,transpirat pana la piele si ingrozit.
     -Harry,ce e cu el?au intrebat ceilalti cu fetisoarele ingrozite.
     -A reinviat din nou.
     -Harry, asta e imposibil.Stii ca morti nu se pot intoarce in lumea noastra.In anii de scoala,Dumbledore ti-a tot reamintit asta.
     -Am vazut asta.In plus,pentru prima data in 25 de ani ma doare iar cicatricea.Indiferent daca el e mort sau nu,semnul asta nu poate aduce lucruri bune.
     -Crezi ca e bine sa-i zicem si lui McGonagall?a intrebat Ron.
     -Bineinteles.Dar mai intai vreau sa mergem la tabloul lui Dumbledore.
     Asta a si facut.Au intrat impreuna in biroul directoarei.Bine ca nu era inauntru.Totul a ramas asa cum isi aducea aminte Harry din copilarie.Tablourile cu toti directorii scolii erau inca pe pereti.
     -In sfarsit ati venit.Va asteptam.
     S-au intors tresarind si au observat tabloul cu in care se afla un batranel cu barba sura si lunga de pe perete.
     -Profesore Dumbledore,a grait Harry cu duiosie.
     - Ce mare ai crescut.Toti v-ati maturizat.Pacat ca ne revedem in aceste circumstante.
     -Profesore…Voldemort si Devoratorii Mortii…
     -Stiu Harry!Sunt la curent cu absolut tot.Viziunea ta…din pacate se dovedeste a fi adevarata.   
     -Deci el s-a intors intr-adevar din morti?
     -Din pacate da.Devoratorii isi planuiau evadarea de cateva luni,cu scopul de a-l reinvia pe Voldemort.
     -Dar cum au reusit?Dumneavoastra mereu imi spuneati ca morti nu pot fi readusi la viata.
     -Din pacate asa este.Insa in timpul petrecut de ei in inchisoare,au muncit mult si au inventat o vraja foarte complicata,care poate readuce la viata pe cei decedati.Trebuie sa recunosc ca nici eu nu as fi putut sa o fac.Trebuie facuta de mai multi vrajitori,dar unii care sa aiba sufletul putred de rautate.
     -Bunul meu profesor.Nu ai incetat sa ma ne ajuti nici dupa moarte,a spus profound emotionat Harry.
     Lui Ginny si Hermione li se prelingeau pe obraz lacrimi cristaline.Tuturor le era dor de batranelul acela.
     -Pe voi va voi ajuta intodeuna,atat cat imi sta in putinta.Harry,tu,voi toti,intodeauna ati dat dovada de curaj,si inainte,si dupa moartea mea.Tu cu ajutorul prietenilor tai ai facut lucruri marete,mai mari decat a facut Voldemort la viata lui.Insa vreau sa te previn:puterile lui nu au ramas aceleasi o data cu reinvierea lui.S-au dublat.Lupta va fi dura.Asa ca ai mare grija.Lupta dintre voi 2 va fi confruntarea finala.De aceasta data,cine va muri, nu va mai putea sa fie reinviat.Indiferent de ce vraja se va folosi sau inventa.Asta a fost conditia ca Devoratorii sa-l poata readuca la viata pe Voldemort.         
     Harry s-a uitat disperat la ceilalti.Tocmai acum,cand cerul parea senin,a inceput furtuna.Trebuia sa-si protejeze familia si copii cu pretul vietii sale.
     -Stiu la ce te gandesti baiete si te inteleg.Familia ta e cea mai importanta si sunt sigur ca iti vei da viata pentru ea,daca e nevoie.Voi toti trebuie sa va aliati fortele si sa va aparati prichindeii.Stiti…parca ieri erati toti niste copii si alergati pe holurile scolii,insa nu e cazul sa devenim sentimentali.Acum aveti la randul vostru copii si trebuie sa ii aparati,mai ales tu Harry, care stii ce fel e sa nu ai un parinte alaturi,a zis Dumbledore.
     -Stiu foarte bine profesore…
     Apoi au iesit din birou.Harry simtea o stare de melancolie.Intodeauna Voldemort trebuia sa intervina in fericirea lui.Cand credea ca nimic nu va putea merge rau,McGonagall alerga de-a dreptul ingrozita si alba ca varul la fata catre ei.Gafaind sa-i sara inima din piept,a reusit sa zica:
      -Am primit o scrisoare de la Minister…Devoratorii au inceput deja sa faca ravagii si ne-au rugat sa ne ducem de urgenta acolo.
      -Foarte bine atunci.Ginny si dumneavoastra,dna profesoara,ramaneti sa aveti grija de copii si castel.Aruncati toate blestemele posibile de protectie asupra scolii.Noi ii vom anunta pe domni profesori sa ne insoteasca.Vor mai ramane cu  dvs la castel celelalte dne profesoare.Va rog sa ii anuntati pe Lupin,Ochi Nebun Moody si alti sa vina de urgenta la sa ne ajute.Va vom trimite intariri cand vom ajunge acolo pentru a va proteja.Ron,Hermione,urmati-ma!
      -Succes Harry si aveti grija!a strigat Ginny in urma lor.
      Cei 3 au plecat intr-o goana nebuna catre Minister.Drumul li s-a parut ca dureaza o vesnicie.Cand au ajuns,au gasit totul devastat.Oamenii alergau incolo si incoace.S-au intalnit cu Kingsley,pe care l-au rugat sa le explice totul.
      -Devoratorii Mortii au venit aici,impreuna cu Lord Voldemort.Nu stiu cum a reinviat,dar cauta un lucru:pe tine Harry.Credea ca esti la serviciu ca de obicei.Acum a plecat spre Hogwarts.
      -Of Kingsley,de ce nu ai inceput cu asta?
      Intr-o viteza si mai nebuna decat au venit,prietenii nostrii au plecat catre castel.Se parea ca inca nu s-a intamplat nimic.Raufacatorii nu au ajuns.Au trimis scrisoare la Minister ca sa trimita cat mai multe intariri,apoi au intrat inauntru si le-au povestit tuturor ultimele evenimente.
     -Pai atunci trebuie sa luam masuri de precautie,Potter,a zis McGonagall.  
     -Nu dna profesoara.Voi iesi sa lupt cu el fata in fata.E dusmanul meu de cand ma stiu.Ma vrea pe mine,nu pe altcineva.Nu vreau sa pun in pericol viata atator oamenii.
     -Potter,de data asta trebuie sa te dezamagesc.Nu vei iesi nicaieri.Suntem prietenii tai,si vom lupta alaturi de tine pana la sfarsit.
     -Dar dna profesoara…
     -Nici un ,,dar’’ Potter…Am spus un lucru,asa ca nu ma contrazice.
     -Da,sa traiti!
     -Harry,are dreptate.Suntem prietenii de cand eram de-o schiopa.Nu te putem lasa balta acum.
     -Va multumesc prieteni.Dar daca Voldemort vrea pe cineva,acela sunt eu.
     -Cred ca nu e momentul sa stam la taclale…Ar fi mai bine sa aruncam in contiunare blesteme de protectie asupra castelului.
     Toti profesorii impreuna cu elevii din ultimul an au pus cot la cot si au aruncat toate blestemele posibile asupra scolii.Harry a  pus mana la cicatrice.Inca il mai ustura,si din ce in ce mai tare…Cateva secunde ii mai desparteau de marea confruntare.
     -Inca te arde cicatricea?l-a intrebatHermione.
     -Da.Aproape ca am uitat cum e sentimentul asta.
     Peste cateva minute,linistea domnea in castel,cand o voce prea cunoscuta pt. cei 3 prietenii,s-a auzit:
     -In sfarsit ne auzim din nou bunii mei prietenii.Observ ca deja v-ati luat masuri de precautie,insa le consider inutile.Am venit cu ganduri pasnice.
     -De la asta nu te poti astepta la nimic bun,mai ales sa vina cu ganduri pasnice.
     -Sa stii ca te-am auzit Weasley.Nu am intentia sa fac niciun rau,niciunuia dintre voi.Insa am de reglat niste conturi cu vechiul meu prieten…Harry Potter.Iesi si arata-ti fata ta draguta.
     Harry a dat sa iasa,dar Hermione l-a oprit:
     -Harry,nu.Nu ii fa pe plac acestui…individ,daca il putem numi asa.
     -De ce domnisoara Cranger?Iti e cumva frica sa nu pateasca ceva prietenul tau?Din cate stiu eu,el e baiatul care a supravietuit.El m-a omorat in urma cu cativa ani.Acum am ocazia sa-mi iau revansa…Potter iesi mai repede afara daca nu vrei sa ii vezi pe cei dragi cum mor in fata ta,din nou…
     -Nu mai sunt copilul de alta data Voldemort.Nu esti nimeni ca sa-mi ordoni tu mie.Esti cea mai deplorabila fiinta pe care o cunosc.Nu ti-e sila de tine?Pentru ca celor prezenti in castel ne e,si chiar foarte tare.
     -Cum indraznesti sa mi te adresezi asa,haimana ce esti?Imi vorbesti asa,tocmai mie?Celui mai puternic vrajitor ce a existat vreodata?
     -Tu,cel mai puternic vrajitor?Atunci cum iti explici ca acum cativa ani te-am omorat?Cum iti explici ca un copilas a fost mai inteligent decat tine?Cum Voldemort?a explodat Harry atat de sigur pe el.
     -A fost o foarte mica neatentie din partea mea.Dar ce credeai?Ca ai scapat de mine?Uite ca sunt mai viu decat voi toti.Nu ne mai desparte decat o usa.Acum am venit sa-mi iau revansa.Ce zici Potter?Te incumeti sa mi te arati?Sau preferi sa ramai acolo ca un iepure fricos?
    -Deschide-ti usile.
    -Dar Harry…
    -Am spus sa deschideti portile…ACUM.
    -Voldemort,asteapta o secunda,a intervenit Hermione.De ce nu vii tu inauntru?Doar esti atat de nerabdator sa dai ochii cu Harry.
    -Foarte bine atunci.Deschide-ti portile!Insa nu vreau sa va bagati intre noi.Astfel sunteti niste oamenii morti.
    -Hermione,ce pui la cale?
    -Taci si poarta-te cat mai normal.
    Aceasta s-a dus la fiecare si le-a spus ceva in soapta,apoi portile s-au deschis.Voldemort impreuna cu Devoratorii au intrat cu un aer mandru in scoala.
     -Harry Potter…in sfarsit ne revedem.
     -Da,din nefericire.
     -Mai,mai,mai,dar ce mare te-ai facut.Am auzit ca ai si niste copii foarte isteti.
     -Asa este.Sunt foarte mandru de ei.Dar sa trecem la subiect.Ce vrei?
     -Sa-mi iau revansa.Nu am uitat ce mi-ai facut cand erai doar un pustan.Dar din fericire,bunii mei tovarasi au fost ca de obicei la datorie,si zicand asta se daduse la o parte pentru a observa toti fetele neacoperite a  devoratorilor.
      Harry i-a patruns pe toti cu privirea si l-a observat pe cel care ii fusese profesor de aparare contra magiei negre in anul I.
      -Profesorul Quirell!
      -Da Harry.E insusi Quirell.L-am reinviat si pe el cu ajutorul prietenilor mei.Nu te asteptai,nu-i asa?
      -Sincer nu.Dar sa lasam orice fel de discutie la o parte.Stiu care e motivul pentru care esti aici:sa ma omori,asa ca hai sa trecem o data la treaba pentru ca am de gand sa te ucid pentru a-2-a oara,dar de aceasta data,pentru totdeauna.
      -Te crezi foarte sigur pe tine,ca de obicei.Dar ramane de vazut care dintre noi e mai tare.
      In urmatoarea secunda o bubuitura a rasunat in tot castelul.A fost de ajuns sa se starneasca haosul printre cei prezenti.Lupta dintre Devoratori si aparatorii castelului a inceput.Pe parcurs au sosit si intariri de la minister.Lupta era stransa,iar oamenii luptau cot la cot.Hermione si Ginny aruncau vraji asupra lui Plesneala si Lucius Malfoy,Ron le tinea piept lui Quirell si altor 2,iar Harry se lupta singur cu Voldemort.
     Intre timp,niste voci de copii au rasunat prin apropiere,iar in urmatoarele minute,o ceata de prichindei soseau veseli printre multime.Unul dintre a spus:
     -Tati,tati ce se intampla?
     Harry i-a recunoscut vocea fiului sau,Albus si a racnit la el:
     -Pleaca imediat de aici!Intorceti-va toti spre dormitoarele voastre!
     -Dar ce-i cu atata graba?Pot sa ramana si ei.Chiar vreau sa-i cunosc Potter.
     -Sa nu indraznesti sa te atingi de ei!
     -Dar cine a pomenit de asta?Vreau doar sa-i observ mai bine…
     In timp ce Voldemort s-a intors catre copil,a fost inconjurat de o multime de oamenii.
     Ginny,speriata ca nu cumva sa pateasca ceva copilul sau,a incercat sa arunce blestemul ,,Abracadabra’’catre  Voldemort,insa acesta a fost mai tare.
     -Domnisoara Weasley…Crezi ca ma poti ucide asa de usor?Sa stii ca te inseli.O sa ma prefac ca nu am vazut asta.
      Harry s-a strecurat pana la baiatul sau si i-a spus sa fuga impreuna cu ceilalti la semnalul sau.
      -Voldemort,stii ceva?Esti liber sa ma omori.
      -Potter,esti nebun?
      -Nu dna profesoara.Nu sunt nebun,dar pur si simplu m-am saturat.Mereu intervine el,atunci cand ma bucur de fericire.Asa ca il las sa ma omoare.Nu mai vreau suferinta.
      -Harry,nu te recunosc.Ai de gand sa-ti lasi copii si pe Ginny de izbeliste?Ai de gand sa lasi totul balta?a intrebat Ron.
      -Da.
      -Bine atunci,a zis Voldemort.Abracadabra!
       Harry se feri si le-a zis copiilor:
      -Fugiti si incuiati-va in dormitoarele  voastre!Acum!
      Lupta a inceput din nou si a durat 4 ore.Concentrarea le-a fost insa intrerupta de un strigat  pitigaiat si lung.Toata lumea s-a uitat mirata in jur.Cine a tipat?
      Hermione s-a dus afara din sala,unde-i gasise pe Harry si dusmanul sau luptandu-se.Voldemort aruncase catre el blestemul Crucio.Ea a strigat catre cei din Marea Sala,anuntandu-i ce se petrecea acolo.Toti au venit intr-un suflet,Harry reusind sa scape.Dupa ce si-a revenit,si-a facut loc printre oamenii pana la Tom(asta era numele real a lui Voldemort)si l-a privit  in ochii rosi.Apoi amandoi au rostit blestemul de ucis in acelasi timp,si dupa jumatate de ora vraja a incetat.Toti erau curiosi.Cine a supravietuit?Dupa cateva minute de nedumerire,Harry a iesit din multime cu Voldemort in spate.Era mort.Pentru totdeauna.Harry si-a invins dusmanul a-2-a oara consecutiv.Lumea il aclama si il felicita.
 


***


    Au trecut cateva ore de la incident.Ron,Hermione,Ginny si Harry erau impreuna.Se gandeau la cele petrecute.Parea incredibil repeziciunea cu care s-au intamplat lucrurile.
    -Sper ca acum am scapat in sfarsit de Voldemort.
    -Care au fost victimele atacului?a intrebat Ginny.
    -Au murit majoritatea devoratorilor!Inclusiv Lucius Malfoy si Snape.
     -Saracul.Ar fi frumos sa mergem la inmormantarea lui.Se tine peste o ora la Pestere lui Codric.Acolo vor fi inmormantate toate victimele,za spus Harry.
     -De la noi a murit cineva?
     -Da,s-a intristat brusc Harry.Profesoara McGonagall.
     -Nuuu,a tipat Hermione.
     -Cine a fost nenorocitul?
     -Malfoy.L-as fi omorat cu mainile mele,dar sincer ma bucur ca a sfarsit asa cum merita:ca un caine nenorocit,a zis Ron.
     -Cine ii va lua locul la directie?
     -Neaville,i-a informat Ginny.
     -Ma bucur,se va descurca de minune.
     -Stiti?Simt nevoia sa merg in biroul directorului.Vreau sa vorbesc ceva cu Dumbledore.
     -Bine Harry,te asteptam in Marea Sala.
     Zicand acestea cei 4 se despartira.Harry ajunse in birou.Se uita la tabloul batranelului sau drag.
     -Te-ai descurcat fantastic Harry.Eram sigur ca vei da dovada de curaj si ca il vei invinge iar pe Voldemort.
     -Profesore Dumbledore,nu imi explic un lucru.Ce a fost cu bubuitura aia?
     -Planul Hermionei.Inca are o minte foarte ingenioasa.
     -Potter,ce cauti aici?
     -Doamna profesoara,s-a uitat cu duiosie Harry la portretul lui McGonagall.
     -Nu ar trebui sa fiti la inmormantare?
     -Ba da.Am simtit nevoia sa vin aici sa vorbesc cu dvs si domnul profesor.Stiti...Poate ca nu v-am spus-o sau aratat-o niciodata,dar tin foarte mult la voi.La amandoi,si va consider familia mea.Daca imprejurarile ar fi alte...
      -Harry,totul se intampla cu un scop in viata asta.Cu toate acestea, nu trebuie sa ne peirdem cumpatul.Gandeste-te la viitor Harry.Trecutul a fost,si nu se va mai intoarce.
      -Aveti dreptate.
      -Acum fugi.Prietenii te asteapta ca sa mergeti la inmormantare.
      Harry i-a mai privit o data pe cei mai mari directori a acestei scoli si a plecat impreuna cu prietenii sai la inmormantare.
      La Pestera Cedric era o multitudine de oameni,care mai de care.Toti au venit la inmormantarea celor mai de temut vrajitori.Aceasta a durat in jur de 3 ore.Lui Harry i-a parut rau de moartea lor intr-o oarecare masura.Ii era mila de ei,mai ales de Snape.Insa nu se mai poate da timpul inapoi.
      Asa s-a terminat toata povestea.Cei rai au murit iar cei buni au trait.Harry,Ginny,Ron si Hermione au trait fericiti pana la moarte,cand au murit de batranete,cu zambetul pe buze,in grija copiilor lor.
 

SFARSIT