Privesc pe geam la zapada batuta de ganduri si imi amintesc de acel trandafir primit intr-o zi de iunie. Din acea zi,a ramas singura floare pe care o pe care o pastrez precum o icoana sfanta.
Ating petalele scaldate in sange.Degetul imi aluneca pe tulpina subtire strapunsa de spinii ce ma duc cu gandul la unghiile unei vrajitoare,infipte in cositele blonde ale unei domnite.Asa,sub aceasta forma,imi transmite puritate si pace,trimitandu-ma cu gandul la un inger.Dupa ce se usuca,se transforma cu totul.La fel si sentimentele mele.Imi aminteste de perioada cand l-am primit,de perioada cand tu erai cu mine…
